Click pe imaginile de mai jos pentru a explora inițiativele noastre:
(Un mic sfat, site-ul nostru funcționează optim în Chrome Browser. În speologie, o poză face cât o mie de cuvinte, și pentru a oferi cea mai bună experiență vizuală vizitatorilor noștri, am implementat tehnologii care se integrează mai bine în anumite programe precum Chrome sau Safari.
Vă mulțumim pentru înțelegere, și sperăm că ceea ce dorim să oferim celor care vin la noi să fi meritat efortul de a îndeplini cerințele tehnice. La urma urmei, să faci speologie înseamnă să descoperi ceva uimitor, parcurgând un drum greu până acolo 🙂 )
Speologia este știința care are ca obiect explorarea și studiul complex al mediului abiotic și biotic din peșteri. Cele două ramuri ale sale sunt speologia fizică și biospeologia.
Peștera este un gol natural sau o rețea de cavități naturale subterane interconectate sau separate, dezvoltate spațial, umplute cu gaze, apă sau depozite sedimentare. Prin goluri naturale se înțeleg atât cele formate prin disoluție (carstificare), cât și cele rezultate prin aportul unor procese distincte (tectonică, tracțiune gravitațională, etc.). Încadrarea unui gol natural ca peșteră are următoarele criterii convenționale:
- Lungimea golului din rocă este mai mare de 5 m.
- Diametrul golului din rocă este mai mare de 0,3 m.
Carstul reprezintă un sistem integrat de transfer de masă în rocile solubile cu structură de permeabilitate, dominate de conducte formate prin dizolvarea rocii și organizate astfel încât să faciliteze circulația fluidelor.
2021 – Celebrarea a 60+ de activitate a Asociației Speologice Exploratorii
500 de membrii în 60 de ani.
50 de organizații partenere/colaboratoare
32 de finanțatori
Preocupările pentru documentarea și interpretarea carstului din România au început în anul 1767, după care au urmat tot mai multe explorări și publicații privind descoperirile efectuate.
Anul 1920 este de referință pentru începutul cercetărilor instituționalizate și aprofundate, marcând înființarea primului institut de speologie din lume la Cluj, de către Emil Racoviță.
În anul 1965 este realizată prima hartă a regiunilor carstice din România și se estimează suprafețele carstice la nivel național de către M. Bleahu și T. Rusu.